free html website creator software download

SPLENECTOMIA LAPAROSCOPICA

TRATAMENT CHIRURGICAL

LAPAROSCOPIEMURES

TEHNICI CHIRURGICALE MINIINVAZIVE IN TRATAMENTUL DIVERSELOR PATOLOGII ABDOMINALE.

Patologia chirurgicala a splinei

Generalitati

Splina este un organ care actioneaza ca un nodul limfatic, adica cu un rol important in sistemul imunitar, dar cat si numarul elementelor figurate, dar cel mai important rol al splinei este acela de rezervor sanguin.

Splina poate inmagazina de la 500 ml pana la 1.000 de ml de sange. Totodata splina actioneaza si ca un loc de distrugere al celulelor rosii, deoarece hematiile sunt captate si distruse aici.

Tot in splina se va realiza si degradarea hemoglobinei si sintetizarea (metabolizarea) hemoglobinei, deoarece segmetul hem din hemoglobina este metabolizata in bilirubina care este captata din ficat.


Patologia splinei

Patologia splenica poate face referire la capacitatea acesteia de a dezintegra hemoglobina din eritrocite, dar si de a sintetiza hematiile, dar si in capacitatea acesteia de rezervor.

Dar patologia splenica nu face referire doar la functionalitatea splinei ci face referire si la marirea in volum a acesteia care poate atrage dupa sine o patologie severa (sau poate cea mai importanta patologie splenica – Splina marita de volum).


Splenomegalia, este marirea in dimensiuni a acestui organ peste 15-20 cm si se refera strict la marirea acesteia in volum, care face referire la un simptom, care poate fi regasit in o serie de patologii.


Aceste patologii au ca efect splenomegalia, dintre acestea trebuiesc enumerate: leucemiile, cancerul sau alte tipuri de tumori care se pot regasi oriunde in organismul uman.


A nu se face confuzie intre splenomegalie si hipersplenism.

Hipersplenismul face referire la sporirea activitatii splenice si este diferita de marirea splinei in volum care sunt doua patologii ce pot co-exista dar care pot exista si diferit.


Printre cauzele splenomegaliei cat si a hipersplenismului, sunt incluse o serie de patologii infectioase, printre care si mononucleoza, sau infiltrarea splenica cu celule tumorale (in special cele maligne), dar este si o reactie ca urmare a hipertensiunii portale, ce se regaseste in afectiuni hepatice severe si acute (sau in cazul unui alcoolism cronic), sau in bolile cu transmitere sexuala, cum este cazul sifilisului, ori in cazul infectiilor de raza mai lunga, dupa cum este cazul endocarditei.


Daca ar fi sa catalogam mecanismele de modificare a patologiei splenice, acestea pot fi impartite in 3 categorii majore: Hipersplenism (functie marita), Splenomegalie (marire de volum a splinei) si infiltrare splenica.


- Hipersplenism: Infectiile bacteriene sau si cele virale. Infectia cu HIV, mononucleoza sau Hepatitele virale, infectiile bacteriene precum este cazul endocarditei, talasemia (anemia mediteraneana – sintetizare anormala a hemoglobinei), anemia de cauza nutritionala, febra tifoida, bruceloza sau leptospiroza ori tuberculoza, mielofibroza, expunerea la radiatii pe o perioada prelungita, sarcoidoza sau reactia la droguri.


- Splenomegalia: Splenomegalia poate aparea ca urmare a unei hipertensiuni portale, a unui blocaj in circulatia portala (sau porto-cava), ca urmare a unei ciroze, sau in blocajul obstructiei venei splenice.


- Infiltrarea splenica: Este specifica in Boala Gaucher dar si in sindromul Hurler, in amiloidoza sau in leucemie, dar si intr-o serie de patologii limfatice, precum ar fi sindromul Hodgkin sau non-Hodgkin, in cazul hemangiomului sau limfangiomului. In cazul formarii de chisturi splenice acestea este posibil sa fie o cauza de infiltrate splenice.


- Hiposplenismul (denumit si asplenia) se refera la diminuarea functionalitatii splinei sau la o absenta totala a functionarii splinei. Aceasta patologie este o boala congenitala si in cazurile in care aceasta este dobandita este cazul traumatismului sever in special in zona splinei (splina rupta) care va inactiva functionalitatea acesteia.


Aceasta situatie va da aceleasi simptome si va cauza fiziopatologic aceleasi mecanisme ca si in cazul operatiilor de extragere a splinei.

Simptomele unei patologii splenice vor include o durere puternica in zona abdominala, dar care poate iradia catre cavitatea toracica, aceasta poate simula o arsura gastrica si poate fi asemanata cu o durere de gastrita sau esofagita ori similara cu cea din cazul bolii de reflux gastro-esofagian.


Paraclinic in prima faza poate fi sesizata o citopenie sau o scadere a numarului de eritrocite caracterizata unei anemii, dar care nu este caracterizata unei cauze eitologice cunoscute.


In cazul unei examinari clinice splina va putea fi palpata ca o formatiune mai dura si mai extinsa ca suprafata, totodata ulterior acesteia daca se va efectua o ecografie a splinei se va putea sesiza ca aceasta este marita de volum.


Ecografia este de alt fel (in special ecografia Doppler pulsata care masoara si volumul de sange aferent splinei) pentru confirmarea diagnosticului de certitudine, a faptului ca exista o patologie splenica.


Tratament

Daca splenomegalia este concomitenta cu patologia denumita hipersplenism, tratamentul cel mai eficient necesar este o splenectomie, adica extragerea pe cale chirurgicala a splinei, dar inainte de aceasta trebuie analizata si cauza maririi de volum sau de activitate a splinei, adica depistarea daca exista o leucemie adiacenta, o hipertensiune portala, deoarece chiar daca se produce extragerea chirurgicala a splinei trebuie vindecata si cauza de baza, altfel tratamentul este ineficient.


Extirparea pe cale chirurgicala a splinei se reaizeaza cel mai adesea prin chirurgia clasica (cu incizie) adica sectionarea peretilor abdominali adiacenti si extragerea splinei, sau prin metoda laparoscopica, adica terapia care implica incizionare mai redusa ca suprafata si o perioada mult mai mica de recuperare post-operatorie.


Splenectomia poate fi facuta total sau o splenectomie partiala.


Procedeul chirurgical si urmarile acestuia sunt in linii mari aceleasi, insa se poate opta pentru o splenectomie partiala in primul pas pentru incercarea de estompare a efectelor secundare post-operatorii imediate si pentru a putea sista invaliditatea cauzata pacientului (invaliditate metaforica si nu una reala) datorata extragerii splinei.


Tratamentul chirurgical si perioada post-operatorie


Dupa ce s-a efectuat interventia chirurgicala trebuie tinut cont ca pacientul nu va mai putea efectua efort fizic accentuat sau prelungit, dar si a faptului ca este mai predispus unor patologii infectioase care pot reactiona mult mai grav, fapt pentru care pacientii ce au efectuat o splenectomie, vor trebui sa suporte un regim de viata mai echilibrat si fara prea multe excese din cauza acestor pericole.


Tot in protocolul post-operator este indicata vaccinarea pacientilor sau asigurarea unei terapii si a unei preventii impotriva unor infectii cu haemofilus influenzae, sau streptococus pneumonia si a meningococului. Astfel ca va fi necesara administrarea unui tratament cu antibiotice pe o perioada mai indelungata sau schimbarea anti-bio-terapiei cu antibiotice mai specifice sau mai puternice.


Totodata in protocolul terapiei imediate dupa o splenectomii se va realiza si o terapie cu anticoagulante, deoarece odata cu extragerea splinei exista un risc crescut de a se forma trombi sau tromboembolisme.


Numarul trombocitar va scadea semnificativ deoarece nu mai exista splina care sa asigure functia reglatorie a acestor plachete, fapt pentru care acestea vor putea creste intr-un numar semnificativ si este posibil ca terapia de prima intentie sa includa heparine sau anticoagulante ceva mai puternice.


Pentru tratamentul de lunga durata este posibil sa fie necesara asigurarea unui tratament cu antiagregante plachetare (de tipul acidului acetil-salicilic), insa acest tratament se poate sa nu poata fi administrat daca co-exista si un ulcer sau alte patologii ce reprezinta hemoragii viscerale interne.

Sursa



LEZIUNILE VASCULARE ALE SPLINEI


A.INFARCTUL SPLENIC

Poate fi de natura arteriala sau venoasa.

Etiopatogenie

-Afectiuni cardiace-endocardite ,valvulopatii(stenoza mitrala)

-Tromboza venei splenice

-Hemopatii benigne si maligne


Simptomatologie

-debut brutal,cu durere foarte intensa in 

hipocondru stg.,febra 39-40 grade,crestere rapida de volum a splinei

Evolutie-poate fi:

-Favorabila-cu remisiune clinica in 10-14 zile

-Nefavorabila-spre complicatii(abces splenic,abces subfrenic,ruptura)


Tratament

-evolutia nefavorabila impune splenectomia


B.ANEVRISMUL ARTEREI SPLENICE

Este situat pe trunchiul arterial. El poate fi:fuziform,sacciform,disecant.

Etiopatogenie

-Embolii septice in cordul stg.

-Malformatii congenitale

-Sifilis,ATS

-Traumatisme abdominale

Diagnosticul

-Pe aortografie, ecografie abdominala doppler sau nativa, CT nativ sau cu contrast

-La palpare –tumora pulsatila in hipocondru stg.

Complicatii

-Fisura cu formarea unui hematom care fuzeaza in capsula pancreatica

-Ruptura in cavitatea peritoneala,organe cavitare,vena splenica((realizarea unui anevrism arterio-venos)

Tratament

-chirurgical-splenopancreatectomie stg,decoland splina si pancreasul pana deasupra anevrismului,unde se ligatureaza artera splenica


TUMORILE SPLENICE


A.Benigne: hemangiom, limfangiom, hamartom, lipoame, fibroame,etc.

B.Maligne: primitive(sarcoame ) si metastatice.

Hemangiomul-cea mai frecventa forma; in caz de rupture,da un procent ridicat de mortalitate.

Limfangiomul-dilatatii chistice sau cavernoase ale limfaticelor splinei;evolutie lenta si fara complicatii

Sarcomul-se manifesta clinic prin splenomegalie importanta, dureroasa, stare generala alterata; prognosticul este rezervat, evolutia spre exitus este rapida; tratament chirurgical in caz de sarcom primar.


CHISTURILE SPLENICE

Clasificare

-Neparazitare

-Pseudochisturi

-Chisturi hidatice


A.Chisturile neparazitare-cuprind formele dermoide,epidermoide,cu continut seros,cu continut sangvinolent

-Chisturile epidermoide-apar mai ales la femei tinere care au suferit un traumatism in hipocondrul stg.;se constituie lent,are peretii albiciosi-sidefii,nu adera la organelle din jur,contine lichid sero-hematic

-Chisturile cu continut seros-sunt degenerescente chistice ale splinei;pot fi unice sau multiple si contin o serozitate pura

-Chisturile cu cotinut sangvinolent-apar dupa hematoame posttraumatice,adera la organelle din jur,se pot infecta

Tratament=chirurgical-splenectomie

B.Pseudochisturile-pot fi seroase, hemoragice, inflamatorii; nu au perete propriu;cel mai des sunt hematoame inchistate aparute dupa un infarct sau ruptura splenica.

C.Chistul hidatic splenic=o localizare rara a echinococozei

 Calea de infestare este cea arteriala. Continutul lichidului poate fi clar sau net purulent ; calcificarea peretelui apare mai rar;punga chistica este bine delimitate,aderenta si realizeaza compresiuni pe organele vecine.

Forme anatomo-clinice

-Abdominala-cea mai frecventa;tumora se palpeaza in hipocondru stg.si urmeaza miscarile respiratorii;la ex.radiologic se constata ascensionarea cupolei diafragmatice,deplasarea spre dreapta a stomacului si in jos a unghiului splenic

-Toracica(mai rara)-dispnee la effort,dureri la baza hemitoracelui stg.

-Abdomino-toracica-cea mai rara

Investigatii

-IDR Cassoni

-Eozinofilia,RFC

-ecografie abdominala doppler sau nativa, CT nativ sau cu contrast

Evolutie

-asimptomatic mult timp sau se complica prin:compresiune pe organelle din jur,deschidere in organelle cavitare,supuratie

Tratament-chirurgical =splenectomie

FOLLOW US